**Nota di sicurità impurtante: ** Questu hè un testu d’archiviu, micca un manuale di operazione mudernu. Ùn ignite plastichi è ùn riscalda, tagliate, salda, incolla o spray polimeri scunnisciuti senza identificazione di materiale prufessiunale, scheda di dati di sicurezza, ventilazione curretta, equipaggiu protettivu è valutazione di risicu. U plasticu brusgiatu pò liberà gasi assai periculosi. Stòricamente citati fiamma aperta, mercuriu, amianto, oliu caldu, filu caldu, benzene, cloroformu, nitrocellulosa è rivestimenti inflammabili ùn sò micca cunsigliatu per l’applicazione oghje.

Poliplastici, adesivi, solventi è vernici ùn sò micca parte di l’offerta publica attuale di Savo Kusić. L’attenzione oghje hè finestre di legnu, finestre di legnu-aluminiu è porte persunalizate.

Identificazione di poliplasti

Identificà i poliplasti ùn hè micca un compitu faciule ancu per l’esperti in laboratori ben equipati. U tipu, vale à dì, u gruppu di poliplasti per u maestru in casa, hè determinatu assai più faciule, più successu.

Questa prova richiede solu una partita è, sicuru, un pezzu di u materiale pruvatu, è qualchì pratica è attenzione quandu travaglia.

Flussu di prova storica

Caldiamu cun cura un pezzu di a sustanza testata cun un match. S’ellu si funnu, significa termoplasticu, s’ellu ùn hè micca, hè duroplast. S’è sguassate u partitu, da i termoplastichi, i seguenti cuntinueghjanu à brusgià: polyethylene, polypropylene, polystyrene, polymethylene, polymethacrylate, acetate di cellulosa è nitrocellulose. A fiamma si spegne s’è avemu: polyvinyl chloride, polytetrafluoroethylene è siliconi (foto 1).

Esposizione storica di prova di fiamma di diversi poliplasti

SLIKA 1

Di quelli chì brusgianu più, i polietileni anu una piccula fiamma bluastra è puzzanu cum’è una cannila quandu si spegne, è s’ellu ci tocca, sentemu chì sò più dolci, più grassi. U polipropilene (A) hè più seccu, più fragile, u polistirene (B) ci dà una fiamma fuliggina è un odore dolce. Non-fuliggine, gonfia, crepita in combustione, odore cum’è l’acetate di cellulosa d’acidu acìticu (C). Brucia cù una fiamma senza fuliggine, crepita, odore di polimetilmetacrilate di frutta (D). Brucia rapidamente a nitro-cellulosa.

La poliamide si gonfia, crepita e puzza di lana bruciata da materiali non combustibili in fiamme. U bordu di a fiamma hè culurita verde, s’odore cum’è l’acidu di clorur di polivinile. S’ellu si funnu un pocu in a fiamma, dendu una massa bianca di latte, s’odore cum’è un acidu, hè poll-tetrafluoroethylene.

Poliplastichi chì ùn s’addolciscenu micca quandu si riscaldanu. Quandu l’odore caratteristicu di bakelite hè emessu da a fiamma, hè fenoplastu. Riscaldandu u crackle, l’odore di l’ammoniaca aminoplastica. Cresce dura, brusgiate cù una fiamma fuliggina, crackles, crack in a flame, quandu a fiamma hè spenta, dà un odore di fruttu (dolce) poliester. Ùn crackle micca in a fiamma, si sguassate u match, brusgia ancu di più per un pocu tempu è puzza di capelli di resina epossidica bruciata.

In u casu di poliplasti cù “fillers”, sustanzi supplementari spessu copre l’imaghjini reale, è hè più impurtante attentu à l’odori.

Trattamentu di poliplastu

Sforzi di trasfurmazioni cunnisciuti sò applicati. A diffarenza trà u cumpurtamentu di trasfurmazioni di u metale è u poliplasticu hè principalmente riflessa in u riscaldamentu più veloce di u poliplasticu è a so aderenza à l’uttellu. Hè per quessa chì l’arnesi lentu è di grande denti sò usati, chì sò principarmenti usati in u travagliu di legnu. Dunque: raschiatura, piallatura, sabbiatura, perforazione, sguazzatura. A macinazione hè menu cunsigliatu.

Tagliare, scolpire diverse forme, curvare a freddo, si fa da listessa manera di trasfurmà metalli dolci (alumlnium) (foto 2).

Strumenti è prucedure di trasfurmazioni meccanica di Polyplast

SLIKA 2

U trattamentu caldu di u poliplastu hè completamente diversu.

Trattamentu à caldu di polyplast

Oggetti fatti di fenoplasti è aminoplasti, formati caldi durante a produzzione, definitivamente induriti, ùn ponu più esse trattati per l’effettu di u calore. Questi poliplastici (principalmente bachelite di tessili è di carta) sò trattati solu da a rimozione di chip. I termoplastici si stendenu sottu à l’azzione di u calore, diventanu plastichi, ponu esse furmati è mantene a so nova forma, forma quandu si rinfriscà. I termoplastici più cumuni sò PVC duru è morbidu, metacrilate di polimetile (Plexi-glass), polistirene è celluloide.

U riscaldamentu pò esse lucale o riscaldamentu di massa sana. U scopu decide quale metudu di riscaldamentu useremu.

Metudi storichi di riscaldamentu

1. Armadiu per u riscaldamentu (fornu per coccia pasti, carne). Hè impurtante chì u poliplastu pusatu in u fornu si riscalda ugualmente da tutti i lati. Hè adattatu per i piatti di riscaldamentu, tubi. A temperatura pò esse cuntrullata cù un termometru di mercuriu.

2. Piastra riscaldata (stufa). À una temperatura cuntrullata, hè adattatu per riscalda i piatti più chjuchi.

3. Open flame (lampa Bunsen, gasu di cità, torch soldering, etc.) U calore di a fiamma di sti fonti hè sempre più altu ch’è u calore necessariu per u trattamentu termale di u polyplast. U so usu richiede una grande sperienza è prudenza. Facemu u travagliu più faciule s’ellu estendemu i bruciatori di tubu di metallu. Stu tipu d’estensione impedisce l’effettu direttu di a fiamma, perchè in pratica solu l’aria calda abbanduneghja u tubu, chì pò esse usatu cù menu risicu per u riscaldamentu lucale (foto 3)

4. Oliu caldu. A preparazione di bagni d’oliu richiede una grande sperienza è prudenza. U puntu di u focu di l’oliu deve esse cunnisciutu. A temperatura di u bagnu deve esse cuntrullata constantemente. Hè pruibitu d’utilizà una fiamma aperta per riscalda l’oliu. U riscaldamentu lucale deve esse evitata da u caldu constantemente è agite. U risicu di u focu hè considerableu. Da u puntu di vista di l’esperti di poliplastichi, questu hè un metudu assai bonu, perchè a temperatura hè facilmente cuntrullata è a custanza di a so altezza hè facilmente regulata. Ma s’ellu u prucessu hè seguitu da a cola, hè assai più difficiuli per a presenza di una capa oliu nantu à a superficia, chì hè difficiule di sguassà cumpletamente.

5. Sabbia calda. Hè aduprata per a curvatura di tubi poliplastici.

6. Aria calda. Un secadoru di capelli, cum’è una fonte di aria calda, pò esse usatu bè per u riscaldamentu lucali.

7. Ienjir riscaldatu. Un regnu di metallu riscaldatu da a fiamma o di u currente elettricu hè bè utilizatu quandu si curvanu fogli di plastica poli. (Imagine 3).

Presentazione storica di parechje manere di riscalda poliplast

SLIKA 3

8. Riscaldatori infrarossi. U gradu di effettu utile di questi calefattori dipende da u culore di basa di u poliplastu è da u so putere d’absorzione. Pudemu ancu include elementi di riscaldamentu di resistenza in stu gruppu di riscaldatori.

A temperatura ottimale di trasfurmazioni di certi poliplasti hè a seguente: PVC 130-140, plexiglass 145-150, celluloide 100°C. Hè impurtante di mantene a temperatura curretta, perchè u calore per un tempu più longu, dannu a struttura di, per esempiu, PVC. Sicondu i dati empirichi, ci vole circa 1,5 minut per riscalda una piastra spessa 1mm. Hè impurtante ancu di furmà u piattu caldu u più prestu pussibule, dopu per rinfriscà u più prestu pussibule. U rinfrescante hè più faciule cun un pannu umitu o una spugna.

Curvatura di piastre

Bending pò esse realizatu in una linea à diversi anguli o in forma d’arcu nantu à tutta a superficia di a piastra. I dui travaglii necessitanu una grande attenzione è tecnulugia diverse.

Se a piastra hè più fina di 1,5 mm, usemu 2-3 mm rigula di metallo grossu. Una estremità di u regnu, insulata termicamente cù carta o una tavola d’amianto, hè fissata trà e mandibula di u mangelu, in una pusizioni horizontale. Scaldate l’altra estremità di a regula cù un bruciatore à a temperatura adatta. (Vede a figura 3). U prucessu di curvatura hè u seguitu: marcate a linea di curvatura cù un lapis di grassu, dopu mette a tavola nantu à quella linea nantu à una regula calda. Polyplast ammorbidisce longu a linea. Pieghemu a piastra à l’angulu desideratu cù una pressione debule, dopu rinfriscà in quella pusizioni cù un pannu umitu o spugna. Se u platu hè più grossu, ùn hè micca abbastanza per riscalda solu un latu. In questu casu, applicà dui rigulari, posti in parallelu. A regula di riscaldamentu duverà esse almenu duie volte più grossa di a foglia di plastica chì ci pieghemu.

A curvatura nantu à tutta a superficia (cilindru di plastica) richiede una tecnulugia sfarente. U platu di poliplasticu deve esse riscaldatu in tuttu è rinfriscà in un mudellu friddu (moldu). Pudemu calà a piastra cù unu di i metudi citati prima. U materiale di u mudellu pò esse: legnu, metallu, ceramica. A curvatura hè simplice, u poliplastu ùn pò micca esse rottu, perchè s’ellu ùn falla à piegà, per rinfriscà, ammorbidite a piastra, chì torna à a so forma originale è pudemu ripetiri u prucessu. Tempu abbastanza deve esse dedicatu à rinfriscà, per chì a piastra rinfriscà cumplitamenti in tuttu u so grossu. Quandu si piegate, ricordate chì a piastra ùn deve esse riscaldata perchè torna à a so forma piatta originale.

Films PVC ammorbiditi, platti, per via di a so elasticità, ùn simu micca capaci di piegà in permanenza - friddu, è simu furzati à applicà a curvatura calda cum’è cù PVC duru.

Curvatura di tubi poliplastici

Avemu riisciutu à curgà bè a pipa allora, se u diametru di a pipa è u grossu di u muru à u puntu di curvatura cambianu solu ligeramente. Sta cundizione esclude a pussibilità di arrughe di u coddu. Nant’à a parti esterna di l’arcu, durante a curvatura, u gruixu di u muru diminuite, mentre chì in u latu internu si stende. U più grande u diametru di a pipa è più grossi i muri, u più grande u risicu di arrughe. Riducendu l’angolo di curvatura, u risicu di deformazione aumenta. Per i grandi archi, calemu a pipa di plastica poli à u puntu induve vulemu piegà, usendu aria calda o una fiamma. Allora hè pusatu nantu à un pianu pianu o cù una regula quadrata è curvatu (foto 4, parte superiore).

Per ottene picculi archi, a pipa deve esse pienu di sabbia calda (100°C), farina di cork o una molla spirale di u listessu diametru di a pipa chì vulemu piegà. Se usemu a sabbia, chjude una punta di a pipa cun un tappu cònicu, u cumpletu cù a sabbia è chjude l’altru finale. Calendu u locu di curvatura da l’esternu, aspittemu finu à chì l’arcu propiu hè creatu da u so propiu pesu. Cool cun un pannu umitu o spugna. Se u muru si raffredda da l’esternu, a sabbia hè immediatamente eliminata.

Quandu si usa a farina di cork, ùn ci hè micca preriscaldamentu; u latu negativu di stu tipu di riempimentu hè chì hè più difficiule di sguassà a farina. Una molla di bobina hè a più ideale, però, avete da ottene una primavera cù u stessu diametru di u tubu.

Cù i tubi fatti di PVC ammorbiditu, ùn pudemu micca parlà di curvatura vera, ma possibbilmente di fissazione di u prufilu di tubu. Questu hè fattu calendu u locu appropritatu à un statu di plastica, dopu chjudendu una punta è sopra à l’altru, riparà u prufilu deformatu di a pipa, dopu rinfriscà.

Saldatura ad aria calda

Stu metudu hè soprattuttu utilizatu per u PVC duru, ma hè ancu usatu cù successu per a trasfurmazioni di poliamide, plexiglas è PVC ammorbiditu. Quandu si tratta di poliamide, u nitrogenu hè utilizatu invece di l’aria.

A causa di l’effettu di l’aria calda, a piastra di PVC dura ùn diventa micca liquida, ma diventa pastosa, aderisce è hè saldata. A saldatura riescita dipende da l’azzioni preparatorie, vale à dì, cumu avemu riesciutu à processà l’estremità, i bordi, i bordi di i platti o pipi. Da una parte di i platti saldati, prucedemu cù una cucitura “V”, è se vulemu saldare da i dui lati, allora preparamu una cucitura “X”. Formemu i bordi à un angolo di 60°. U materiale da a barra di saldatura entra in u spaziu risultatu (foto 4, parte inferiore).

Presentazione storica di curvatura di tubi è preparazione di giunzioni per a saldatura di poliplasti

 SLIKA 4

Aria riscaldata à 200–500°C, megliu pruduciutu cù una »pistola« di saldatura. Una “pistola” per a saldatura hè un tubu perforatu, riscaldatu da u currente elettricu o di u gasu, attraversu quale l’aria scorri, chì hè riscaldata in questu modu.

Se u currente elettricu hè utilizatu, hè abbastanza per installà un elementu calefactor di 200 W. Hè più faciule d’utilizà una “pistola” per a saldatura, perchè esige solu una piccula regulazione. Pudemu piglià l’aria da un pneumaticu di vittura gonfiatu. A quantità di aria utilizata hè relativamente grande. Porta 1500-1800 ​​​​litri per ora. A bocca di l’aria deve avè un diametru di circa 3 mm. U materiale di i bastoni di saldatura deve avè un puntu di fusione più bassu cà u materiale di i platti chì vulemu saldare. U diametru di i bastoni hè 2-5 mm. Se ùn avemu micca ottene tali elettrodi, pudemu pruvà cù un pezzu tagliatu da i platti chì saldamu. Ajustemu a temperatura di u jet d’aria liberatu nantu à un pezzu di carta situatu 25 mm luntanu. A temperatura hè curretta se a carta diventa gialla in 5 seconde (imagine 4).

Saldamu da manca à diritta. Tenemu un bastone in a manu manca, una “pistola” in a manu diritta. Tenemu sempre u bastone verticalmente, cusì l’aire caldu si funnu u vargu è var hè furmatu. Caldemu a cucitura davanti à u bar cù l’aria calda. Malgradu a so simplicità, a saldatura richiede una grande sperienza è attenzione. Finu à un spessore di piastra di 4 mm, preparemu una cucitura in V, è per i piatti più grossi una cucitura X.

Cù PVC ammorbiditu, u metudu di saldatura hè u listessu, ma postu chì u materiale hè assai più morbidu, pressemu a barra fusa cù una piccula rota.

Plexi-glass, polietilene è poliamide ponu ancu esse saldati in questu modu, ma in pratica questu succede assai menu spessu.

Taglio di poliplasti in schiuma

Cutting pò esse fattu micca solu cù forbici, penknife, rasoi, ma ancu cù un filu di resistenza riscaldatu. Pensemu u filu nantu à a tavula à quella altezza, chì currisponde à u gruixu di a capa nantu à quale vulemu cutà a tavola di scuma. Dopu accende u putere, pressu a piastra nantu à u filu incandescente. U filu deve esse 0,17-0,25 mm grossu, è avè 20-24 V voltage (foto 5).

Vista storica di taglio di poliplasti in schiuma cù filu riscaldatu

SLIKA 5

Incollatura di polyplast

L’incollatura hè l’unione di dui materiali identici o diffirenti cù una terza sustanza: a cola. L’adesivi sò appiicati, soprattuttu in un statu liquidu, à superfici friddi. Collemu i stessi poliplasti cù i so solventi per chì l’avemu spargugliatu è appiccicà. Dopu chì u solvente s’hè evaporatu, i superfici sò colati. Usemu stu metudu di solvente per cola:

celluloïde à l’acétone,

polistirene cù benzene,

plexi-vetro cù cloroformu.

In u mercatu pudete truvà parechji prudutti, adesivi, adattati per incolla diversi poliplasti.

Trattamentu di superficia è pittura di polyplast

Duroplasti, per via di a prisenza di “fillers”, sò generalmente difficiuli di pulisce. Se ùn avemu micca cuntentu cù a superficia, a lisura, u culore, duvemu fretu tutta a superficia cù carta smeriglio. S’ellu ùn pudemu micca caccià i cracke in questu modu, sbattemu l’irregularità, sbagli cù “epokit”. Dopu chì l’epoxy s’hè induritu, avemu da pulisce di novu, poi vernice cù nitro-vernice - in u culore desideratu. Nitro-varnish pò esse appiicatu cù picculi sprayers per cologne o perfume (Attenzione! Per via di u risicu di u focu, travaglià cù una finestra aperta o fora!) Di sicuru, pudemu ancu applicà u vernice cù spazzole, ma hè un travagliu assai più difficiule, hè più difficiuli di ottene una capa liscia, ugualmente grossa di vernice, senza arrugazioni.

Se ùn simu micca soddisfatti di a lucidatura ottenuta, pudemu aiutà cù i mezi acquistati, vale à dì, utilizati in a cura di l’auto, smering superficie cù l’acqua di lucidatura.

Per tinghje i poliplasti trasparenti in alcolu o spiritu, dissolve u culore desideratu (chì deve esse dissolutu in alcolu) è riscalda à 50°C. Pulitemu a superficia cù detergente è immergemu in una suluzione d’alcohol. Da a suluzione, a tintura si separà nantu à a superficia di l’ughjettu. A capa culurata hè assai fina è pulendu in certi lochi, pudemu ottene effetti assai belli, disinni, mudelli, etc.

Per tutti i travaglii muderni cù polimeri, a documentazione di u fabricatore di materiale, i regolamenti validi è u cuntrollu sapientemente definitu di u focu, i fumi, a temperatura è l’equipaggiu elettricu sò applicati. Stu testu ferma publicatu solu cum’è una fonte educativa storica.