Izolarea pereților umezi este complicată, dar importantă și utilă ca lucrare de reparație. Înainte de a ne ocupa de izolare, să cunoaștem uneltele de bază ale zidarului. Lingura sau gletiera tip fantă servește la aplicarea materialului (fig. 1, partea 1). Pe cât posibil, să alegem cea mai mică gletieră posibilă, deoarece manipularea permanentă a unei gletiere încărcate solicită puternic articulația mâinii. Pentru distribuirea și netezirea mortarului servește mistria (fig. 1, partea 2).
La mistrie este foarte important ca linia mediană a mânerului să treacă prin vârful mistriei. La alegerea mistriei au prioritate cele de dimensiuni mai mici și cu vârf rotunjit. Râșnițele din lemn (perdaške) servesc la nivelarea mortarului (fig.1, 5. parte). Râșnițele trebuie să le avem în cât mai multe dimensiuni, respectiv mărimi. La alegerea ciocanului de zidar (fig. 1, 4. parte) cel mai bine este să se aleagă cel cu o singură tăiș, deoarece ciocanul cu două tăișuri (ciocan-tăietor) este destinat lucrărilor speciale, iar pe deasupra este de 1,5 ori mai greu decât ciocanul cu o singură tăiș, a cărui greutate este 0,7 kg. Unelte importante sunt încă și Iibela (fig. 1, 6. parte), care trebuie să fie cât mai mare, firul cu plumb (fig. 1, 3. parte), pe care îl putem confecționa și singuri, riglele pentru măsurare, nivelare și control și sfoara. Riglele lungi pot servi și la alinierea cărămizilor, astfel că așezăm rigla lângă rândul de cărămizi puse și, prin lovituri aplicate asupra ei, aducem cărămizile individuale în linie dreaptă. Sfoara este necesară ca ghid pentru așezarea rândului de cărămizi, legând-o la capetele zidului de două șipci, precum și pentru controlul planeității zidurilor terminate (fig. 2). Unde sfoara se depărtează de zid, acolo zidul este concav, iar unde îl apasă, acolo este convex.
Izolarea ulterioară a pereților umezi, al căror tencuială deja se destramă, iar vopseaua se desprinde, este, după cum am spus, una dintre lucrările care provoacă cele mai multe griji și se rezolvă cel mai greu. Soluționarea completă a acestei probleme durează foarte mult și poate fi obținută numai cu investiții substanțiale.
Înainte de a începe izolarea ulterioară a unor astfel de ziduri umede, trebuie să ne asigurăm dacă există posibilitatea ca izolația să fie introdusă sub nivelul pardoselii clădirii. Dacă nu există această posibilitate, iar clădirea are pardoseală din beton, fără subsol, este păcat să se înceapă lucrul, deoarece umezeala va ocoli noua izolație.
Pentru izolarea ulterioară sunt necesare lucrări de zidărie mai ample și executate cu grijă, ceea ce înseamnă că o asemenea lucrare cere o anumită calificare (fig.3, 1. parte). Mai întâi trebuie deschis peretele pe linia dorită. Această linie trebuie să fie deasupra nivelului terenului, dar sub nivelul pardoselii parterului. După ce am stabilit linia potrivită, trebuie să se îndepărteze tencuiala peretelui atât din interior, cât și din exterior și să se găsească o astfel de linie, unde rândurile de cărămizi sunt aproximativ orizontale. Trebuie acordată atenție găsirii pozițiilor exacte ale diferitelor conducte electrice și altor instalații din pereți, pentru a nu le deteriora accidental. Pereții portanți - principali și prelungirile lor trebuie izolați. Pereții secundari, construiți pe planșee, nu este necesar să fie izolați nici chiar dacă par umezi, deoarece ei pot primi umezeală numai din partea laterală, de la pereții principali. Prin izolarea pereților principali, umezeala va dispărea prin uscare naturală și din acești pereți secundari.
Deschiderea zidurilor
Deschiderea pereților începe prin scoaterea cărămizilor de deasupra liniei alese (fig. 3, 2. parte). În jurul cărămizii de început, sus, jos și lateral, zgâriem mortarul, apoi, prin lovirea cărămizii la stânga-dreapta și sus-jos, o slăbim și o scoatem. După îndepărtarea primei cărămizi, le putem scoate foarte ușor pe celelalte. Pentru a nu afecta capacitatea portantă a pereților, avem voie să deschidem peretele pe o lungime de una până la două cărămizi. Deschiderea peretelui pe o lungime mai mare este periculoasă!
Deschiderea pereților a căror lățime este 1,5-2 cărămizi, de exemplu la o casă de vacanță, este relativ ușoară. O sarcină mult mai dificilă este deschiderea pereților principali ai clădirilor de locuit, a căror lățime este de mai multe cărămizi. Când, la deschiderea pereților, îndepărtăm cărămizile, este recomandabil să punem în locul lor reazeme din jumătate de cărămidă și sfert de cărămidă, pentru a nu se produce surpări în timpul lucrului și rănirea mâinii (fig. 3, 4. parte). Dacă am reușit să deschidem complet peretele, să nivelăm suprafețele eliberate ale pereților de bază și să le ungem cu un strat gros de masă izolatoare sau cu bitum UB-B-55, respectiv UB-B-65. Pe această bază astfel pregătită se așază apoi benzi izolatoare bituminoase cu lățimea de 15-40 cm, pe care le-am uns în prealabil cu bitum. Benzile trebuie montate astfel încât să acopere suprafața peretelui. Dacă este posibil, trebuie folosite benzi izolatoare de tipul (fig. 3, 3. parte). Deasupra acestora, cu un efort destul de anevoios, trebuie să montăm cărămizi noi, complet corespunzătoare și care nu îngheață, în mortar de ciment puternic și astfel să zidim la loc deschiderea. Deasupra noului rând de cărămizi și sub cărămizile peretelui vechi trebuie, cu ajutorul unei tije de fier, să îndesăm mortarul în care putem amesteca resturi mici de cărămidă. În acest mod, mergând bucățică cu bucățică de-a lungul peretelui principal, vom putea executa izolarea ulterioară a peretelui.
În loc de scoaterea, respectiv deschiderea, zidului în acest mod, putem lucra și cu ferăstrăul dacă zidul este executat din piatră moale sau dacă grosimea mortarului dintre ziduri este mare și se află în plan orizontal. În acest caz, străpungem zidul într-un loc și prin deschiderea lărgită trecem ferăstrăul pentru zid. Cu ferăstrăul putem îndepărta mai repede rândurile de cărămizi, bineînțeles tot în bucăți mici. Dacă lărgim puțin deschiderea făcută cu ferăstrăul, vom putea introduce direct și banda izolatoare, unsă pe ambele părți cu bitum. După întărirea completă trebuie compactat mortarul de ciment deasupra bitumului. Una dintre procedurile de izolare este procedeul electroosmotic.
Se știe că umezeala pătrunde în pereți de la fundație în sus, prin capilare. Această pătrundere este favorizată de diferența de potențial dintre baza terenului și părțile inferioare ale pereților. Prin montarea electrozilor izolatori, pătrunderea umezelii va înceta automat.
Electrozii se încorporează în perete deasupra nivelului terenului și sub nivelul inferior al pardoselii pentru 15 cm. Ei se realizează din bare de fier - oțel beton, cu diametrul 12-15 mm. Îi amplasăm în găuri forate cu burghiul de 2 cm, la o distanță una de alta de 40 cm. Electrodii se montează atât pe partea interioară, cât și pe partea exterioară, astfel încât capetele electrozilor să fie depărtate unul de altul cu 2-3 cm pe linia mediană a peretelui. După montarea electrozilor, orificiile trebuie umplute cu mortar de ciment. Capetele electrozilor care ies din perete trebuie legate cu sârmă de oțel cu grosimea 6-8 mm, iar sârma de oțel la o platbandă cu dimensiunea de cel puțin 60x60x8mm, amplasată sub nivelul terenului. Din motive estetice, este bine ca sârma de oțel care leagă electrozii să fie îngropată în perete. Elementele acestei instalații le conectăm prin lipire sau sudare. Trebuie avut grijă ca sistemul de electrozi și sârmă să nu vină în contact cu rețeaua electrică sau cu conductoarele de împământare. Sistemul de electrozi, în unele cazuri, pe baza măsurătorilor locale, trebuie sprijinit prin conectarea la curent continuu de joasă tensiune.
După izolarea zidului umed urmează tencuirea zidului, iar despre cum se face acest lucru puteți citi în articolul Repararea și înlocuirea tencuielii